Din Adevarul de azi

Thank you, Rolling Stones!

Concertul de pe Stadionul „Lia Manoliu" a fost sublim. Organizarea a lăsat însă de dorit

Organizatorii au făcut tot ce au putut să strice cheful spectatorilor. Deşi pe gazon se aflau între 20.000 şi 25.000 de spectatori, nu au fost puse la dispoziţie suficiente corturi cu băuturi alcoolice sau răcoritoare.

Deja din timpul concertului Iris se formaseră cozi uriaşe, mai exact grămezi de oameni care aşteptau sau mai mult sperau să le vină rândul în faţa dozatoarelor de bere sau frigiderelor cu sucuri. Asta în timp ce la umbră erau aproape 40 de grade, dovadă şi avertizările autorităţilor în această privinţă.

Avertizări care i-ar fi obligat pe organizatori nu numai să pună la dispoziţie cât mai multe lichide contra cost, dar să aibă la dispoziţie şi multă apă gratuit pentru participanţii la acest eveniment. Cum la nivelul gazonului de pe "Lia Manoliu" nu este umbră, aşteptările la cozi de aproape o oră se întâmplau pe o temperatură de peste 50 de grade. Patru corturi pentru sucuri şi două pentru bere, cu aproximativ 200-300 de oameni îngrămădiţi în jurul lor.

Cam aşa arăta gazonul Stadionului Naţional înaintea concertului Rolling Stones. Şi cum între The Charlatans şi vedetele serii a trecut o perioadă de aproape două ore de pauză pentru instalarea ultimelor scule, aceste două ore au însemnat o escaladare a nervilor, dispariţia oricărei răbdări şi, în mare, moleşirea unei bune părţi a publicului.

Moleşeală care a dispărut de la primele mişcări de pe scenă. Pentru că poţi şi să nu fii fan Rolling Stones, valabil pentru destul de mulţi dintre cei prezenţi, prezenţa lor pe scenă tot este impresionantă. Inclusiv scena în sine. Aproape 100 de metri lăţime, Mick Jagger şi Keith Richards alergând în repetate rânduri în cele mai laterale puncte ale scenei, în locuri în care spectatorii se puteau afla la numai un metru sau doi de două dintre cele mai mari personalităţi ale rock-ului.

Cu o echipă totală de 11 persoane pe scenă, incluzându-i pe suflători, şi acompaniamentul vocal, dar şi un al doilea basist, Rolling Stones au făcut spectacol. Fără ca boxele să rupă urechile cuiva de pe stadion, sunetul nefiind unul exagerat de puternic, ritmurile şi prezenţa pe scenă au constituit cele mai importante elemente ale serii. Plus tehnica deosebită pe care au avut-o la dispoziţie.

Rândul 1 peste tot

După aproximativ ci­nci sau şase piese, mutarea pe ro­ţi a micii platforme pe care se afla toboşarul trupei a dat semnalul că ceva se întâmplă. Şi s-a întâmplat. O secţiune din centrul scenei s-a ridicat încet câţiva centimetri, apoi a culisat pe şine până la mijlocul terenului. Astfel că deodată Rolling Stones erau înconjuraţi de public, iar cei care mai devreme se aflau departe de legendarii rockeri erau brusc în primul rând.

Au cântat de acolo trei piese, printre care şi celebra „Satisfaction", pe parcursul căreia întreg stadionul s-a auzit cântând. Mick Jagger a impresionat şi Bucureştiul, ca în toate celelalte oraşe în care a cântat în acest turneu, pentru că s-a ambiţionat să vorbească cât mai mult în română între piese, aşa cum face peste tot.

Şi Mick Jagger vorbea destul de bine română, chiar dacă cu ajutorul unei foi de pe scenă. Keith Richards însă nu vorbea prea bine nici engleză. Venit în faţa microfonului pentru cele două piese pe care le cântă şi ca vocal, Richards era vizibil "obosit", dinainte. A încercat să vorbească cu publicul, dar nu prea a reuşit, aşa că s-a mulţumit să cânte.

Un concert de nota zece, cu un public de nota zece, dar într-un cadru organizat de nota 2. Deşi reuşim rar să aducem astfel de monştri sacri la Bucureşti, riscăm, iată, să stricăm o astfel de ocazie din indiferenţă faţă de detalii.